Toamna aduce în Maramureș un al doilea vârf de sezon — drumeții, weekenduri cu mocănița pe Vaser, hramuri și târguri — iar odată cu el revin întrebările pe care gazdele le pun an de an la ghișeele primăriilor sau la administrațiile fiscale. Aproape toate se învârt în jurul aceleiași teme: ce trebuie făcut, legal și fiscal, pentru a primi turiști în casă.
Răspunsurile circulă mai ales pe cale orală, iar unele s-au fixat ca adevăruri, deși nu sunt. Mai jos sunt cele mai frecvente întrebări și miturile care le însoțesc, raportate la reglementările în vigoare în 2026. Sumele sunt orientative: o parte depind de hotărârile consiliilor locale, altele se modifică de la un an la altul.
„Am doar două camere, deci nu îmi trebuie clasificare”
Este mitul cel mai răspândit și, în practică, cel mai costisitor. Certificatul de clasificare este obligatoriu pentru orice structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare, indiferent dacă are două camere sau douăzeci. Cadrul general este dat de Ordonanța Guvernului nr. 58/1998, iar criteriile efective — suprafețe minime, dotări, grupuri sanitare, condiții pentru spațiul de preparare a mesei — sunt cele din normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 65/2013, cu modificările ulterioare.
Confuzia are totuși o explicație. În Codul fiscal există un prag de cinci camere, dar el ține de modul de impozitare, nu de dreptul de a funcționa. O persoană fizică poate închiria în scop turistic între una și cinci camere din locuința proprietate personală și se impozitează la normă de venit; de la a șasea cameră, activitatea devine una independentă și presupune o formă de organizare — PFA, întreprindere individuală sau societate.
- pensiunile agroturistice se clasifică pe margarete, de la una la cinci, iar pensiunile turistice și hotelurile pe stele;
- dosarul se depune la direcția de specialitate din ministerul cu atribuții în turism, inclusiv electronic, iar soluționarea durează în practică în jur de 30 de zile de la dosarul complet;
- lista structurilor clasificate este publică, iar un control începe de regulă prin verificarea ei;
- orice schimbare de capacitate, de denumire sau de proprietar obligă la reluarea procedurii — certificatul nu „îngheață” situația din ziua emiterii.
Cât se plătește, de fapt, pentru camerele închiriate
A doua întrebare ca frecvență privește impozitul, iar mitul asociat sună așa: „plătesc doar dacă am avut turiști”. Norma de venit nu funcționează în acest fel. Ea este o sumă fixă, stabilită anual pe cameră și pe zonă, iar impozitul de 10% se aplică la această normă, ajustată proporțional cu perioada de funcționare declarată, nu cu gradul de ocupare realizat.
Un exemplu de calcul: la o normă anuală de 10.000 de lei pentru o cameră, impozitul este de 1.000 de lei; pentru patru camere, 4.000 de lei — aceeași sumă și la o ocupare de 20%, și la una de 60%. Dacă activitatea se desfășoară doar o parte din an, norma se reduce corespunzător, însă perioada trebuie declarată, nu presupusă. Declarația unică se depune până la 25 mai, iar plata impozitului are termen 25 mai al anului următor celui în care s-a realizat venitul.
Peste anumite praguri apare și contribuția de asigurări sociale de sănătate. Sistemul folosește plafoane exprimate în salarii minime brute — 6, 12 și 24 —, astfel că, la un salariu minim de 4.050 de lei, primul prag înseamnă 24.300 de lei venit anual cumulat, iar CASS de 10% se aplică la baza de calcul aferentă, adică 2.430 de lei. Regulile privind contribuțiile s-au schimbat de mai multe ori în 2025, așa că baza de calcul se verifică la momentul depunerii declarației.
Al treilea prag este cel de TVA: plafonul de scutire pentru micile întreprinderi este de 395.000 de lei cifră de afaceri anuală. Peste el, cazarea se facturează cu cota redusă de 11%, aplicabilă de la mijlocul anului 2025, în timp ce cota standard este de 21%.
„Platforma reține impozitul în locul meu”
Nu îl reține. Ce fac platformele este altceva: raportează. Prin regulile europene de transparență cunoscute drept DAC7, operatorii transmit anual administrațiilor fiscale, până la 31 ianuarie, datele de identificare ale gazdelor, numărul de rezervări, conturile în care s-au făcut plățile și sumele încasate în anul anterior. ANAF compară aceste informații cu declarațiile depuse, iar diferențele se soldează cu impunere din oficiu.
Tot aici există o obligație descoperită de obicei târziu. Comisionul reținut — orientativ 15-18% la agențiile clasice de rezervări online — este un serviciu primit de la o firmă dintr-un alt stat membru. Gazda trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA pentru operațiuni intracomunitare, prin codul special prevăzut la art. 317 din Codul fiscal, să aplice taxarea inversă și să plătească TVA de 21% asupra comisionului, prin formularul 301, la care se adaugă declarația recapitulativă 390. Obligația apare de la primul comision, indiferent de sumă, și nu transformă gazda în plătitor obișnuit de TVA pentru cazare.
Costul neglijenței este măsurabil: dobânda de întârziere este de 0,02% pe zi, adică 7,3% pe an, penalitatea de întârziere de 0,01% pe zi, iar penalitatea de nedeclarare de 0,08% pe zi din obligația nedeclarată. Termenul de prescripție este de cinci ani, deci și documentele se păstrează cel puțin tot atât.
„Impozitul pe casă rămâne același”
Nu rămâne. Din momentul în care o parte din locuință este folosită pentru cazare, clădirea capătă destinație mixtă, iar suprafața folosită în scop economic se impozitează după regulile clădirilor nerezidențiale: cote între 0,2% și 1,3% din valoarea impozabilă, stabilite prin hotărâre de consiliu local, față de cotele mult mai mici aplicate locuințelor. Schimbarea destinației se declară la primărie în 30 de zile, iar nedeclararea se sancționează separat de impozitul datorat.
La aceasta se adaugă majorarea generalizată a impozitelor locale intrată în vigoare la 1 ianuarie 2026, prin pachetul fiscal adoptat în 2025. Termenele de plată rămân 31 martie și 30 septembrie, cu o bonificație de până la 10% pentru achitarea integrală până la primul termen, procent stabilit tot prin hotărâre locală. Unele consilii locale au instituit și taxe speciale legate de cazare, de ordinul a 1% din tarif.
„Fac agroturism, deci sunt scutit”
Agroturismul nu este un regim fiscal, ci un tip de clasificare, cu criterii proprii: gospodărie funcțională, produse obținute preponderent în gospodărie sau în zonă, participarea oaspeților la viața locului. Nu aduce scutiri automate de impozit, de contribuții sau de obligația de clasificare. Ce aduce este un profil de ofertă și accesul la anumite linii de finanțare pentru mediul rural. Diferența ține de conținutul serviciului, nu de fiscalitate — subiect detaliat pe larg în articolul despre ce înseamnă agroturismul și cum sprijină comunitățile locale.
Un detaliu ignorat frecvent: dacă se servește masa, chiar și numai micul dejun, apare obligația de înregistrare sanitar-veterinară a spațiului de alimentație la direcția județeană, cu taxe de ordinul sutelor de lei și cu cerințe privind trasabilitatea produselor.
Ce verifică, în realitate, un control
Controalele nu vin dintr-o singură direcție și nu urmăresc aceleași lucruri:
- ANPC — afișarea tarifelor, informarea corectă a turistului, corespondența dintre serviciile promise în anunțul online și cele oferite efectiv;
- ANAF — declarațiile depuse, încasările și documentele de plată; pentru PFA și societăți, casa de marcat este obligatorie la încasările în numerar, potrivit Ordonanței de urgență nr. 28/1999;
- ISU — stingătoare, iluminat de siguranță, instrucțiuni afișate; autorizația de securitate la incendiu devine obligatorie peste pragurile din Hotărârea de Guvern nr. 571/2016, în jurul a 8 camere sau 16 locuri de cazare, prag care se verifică punctual, pentru că intervin și aria construită, și numărul de niveluri;
- Poliția — evidența turiștilor cazați; pentru cetățenii străini, datele se comunică în 24 de ore de la cazare, conform regimului străinilor;
- DSVSA și DSP — prepararea și servirea mesei, calitatea apei, condițiile de igienă.
Costurile de conformare, orientativ pentru 2026: 700-1.800 de lei consultanță pentru dosarul de clasificare, 150-350 de lei pe an semnătura electronică, 400-1.200 de lei dotările minime de stingere și semnalizare pentru o casă cu patru-șase camere, 150-400 de lei verificarea anuală a centralei termice și 150-400 de lei pe lună contabilitatea pentru un PFA.
Patru întrebări scurte, cu răspunsuri scurte
- Pot locui în aceeași casă în care primesc turiști? Da, însă spațiile închiriate trebuie delimitate și declarate ca atare, iar impozitul local se recalculează pentru partea folosită economic.
- Dacă închiriez doar trei weekenduri pe an? Obligațiile de formă sunt aceleași; se schimbă doar sumele, prin ajustarea normei de venit la perioada declarată.
- Trebuie contract scris cu turistul? Nu în forma unui contract clasic, dar sunt necesare documentul de plată, evidența cazărilor și afișarea tarifelor.
- Ce se întâmplă dacă vând casa? Certificatul de clasificare nu se transferă odată cu imobilul; noul proprietar reia procedura.
Pentru gazdele din Ocna Șugatag, Breb, Botiza sau de pe Valea Vaserului, verificarea la sursă rămâne singura metodă sigură: hotărârea de consiliu local pentru taxele aplicabile, normele de venit publicate pentru zona respectivă și, acolo unde situația este neclară, o solicitare scrisă de punct de vedere la administrația fiscală. Un răspuns oficial, păstrat la dosar, cântărește mai mult decât informația transmisă din vorbă în vorbă.
