Cancerul de sân este cea mai frecventă formă de cancer la femeile din România: estimările internaționale de tip GLOBOCAN indică aproximativ 12.000 de cazuri noi și peste 3.800 de decese anual. În paralel, participarea la screening rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană: sub 10% dintre femeile de 50-69 de ani au declarat, într-o anchetă europeană de sănătate, că au făcut o mamografie în ultimii doi ani, față de o medie europeană de circa două treimi.
Diferența nu ține doar de distanța până la cel mai apropiat mamograf, o problemă reală în județe cu multe localități rurale, cum este Maramureșul. O bună parte din ezitare vine din mituri repetate ani la rând: teama de radiații, convingerea că absența cazurilor în familie oferă protecție, ideea că ecografia sau termografia pot înlocui mamografia. Mai jos, întrebările frecvente și cifrele care le răspund.
De la ce vârstă și cât de des se face, de fapt
Recomandarea Consiliului Uniunii Europene privind screeningul cancerelor, adoptată în decembrie 2022, a extins grupa-țintă pentru cancerul de sân la femeile de 45-74 de ani. Ghidurile europene elaborate în cadrul inițiativei ECIBC recomandă ferm mamografia la fiecare doi ani între 50 și 69 de ani; pentru 45-49 de ani (la 2-3 ani) și 70-74 de ani (la 3 ani), recomandarea este condiționată, adică decizia se ia individual, după discuția cu medicul. În România, programele naționale de screening finanțate din fonduri europene se adresează în principal femeilor de 50-69 de ani.
Sub 40 de ani, mamografia nu este metoda de primă intenție, pentru că țesutul dens îi reduce mult performanța, iar evaluarea începe cu ecografia. Excepția este riscul crescut: purtătoarele unei mutații BRCA1 sau BRCA2 și femeile cu risc estimat pe viață de peste 20-25% intră în supraveghere mai devreme, de regulă cu RMN mamar anual de la 25-30 de ani, la care se adaugă mamografia de la aproximativ 30-35 de ani.
Mitul radiațiilor: cât iradiază o mamografie
Este cea mai frecventă temere și cea mai ușor de verificat cu cifre. Doza glandulară medie pentru o incidență standard, la un aparat digital conform, este de 1,5-2,5 mGy, limita de referință din ghidurile europene de calitate fiind de aproximativ 2,5 mGy pentru un sân de dimensiune medie. O mamografie bilaterală cu două incidențe pe sân înseamnă o doză efectivă de ordinul a 0,4 mSv. Pentru comparație, iradierea naturală de fond totalizează 2,4-3 mSv pe an, iar un CT toracic ajunge la 5-7 mSv, de peste zece ori mai mult.
Estimările din literatură pentru screeningul bienal între 50 și 69 de ani indică un raport net favorabil: câteva decese prin cancer de sân evitate la fiecare 1.000 de femei investigate, față de un risc de cancer radioindus estimat la ordinul unor cazuri la 100.000 de femei examinate. Tot mit este și ideea că strivirea sânului „împrăștie” o tumoră: compresia subțiază țesutul pentru a reduce doza și a elimina suprapunerile, fără vreun mecanism prin care să disemineze celule tumorale.
„Nu am pe nimeni în familie, deci nu am nevoie”
Este afirmația care amână cele mai multe programări. Datele arată însă că 75-85% dintre femeile diagnosticate cu cancer mamar nu au o rudă de gradul întâi cu această boală, iar sindroamele ereditare explică doar 5-10% din cazuri. Principalul factor de risc nu este istoricul familial, ci vârsta: incidența crește accentuat după 45-50 de ani. Contribuții mai mici, dar documentate, au prima naștere după 30 de ani sau absența sarcinilor, menarha timpurie și menopauza tardivă, obezitatea după menopauză, consumul de alcool și terapia hormonală combinată folosită îndelungat.
Testarea genetică nu este utilă tuturor: se discută în cazuri de cancer mamar sub 45-50 de ani, formă triplu-negativă sub 60 de ani, cancer ovarian la orice vârstă, cancer mamar la bărbat sau două-trei rude apropiate afectate. În rest, „fără cazuri în familie” înseamnă risc mediu, nu risc zero, iar screeningul se adresează exact riscului mediu.
Doare, cât durează și cât costă
Examinarea durează 10-15 minute, iar compresia efectivă ține 10-20 de secunde pentru fiecare incidență. Senzația este de presiune neplăcută, nu de durere ascuțită, și dispare când se ridică paleta. Câteva măsuri simple reduc disconfortul și numărul de imagini repetate:
- programarea în prima jumătate a ciclului menstrual, între zilele 5 și 12, când sânii sunt mai puțin sensibili;
- fără deodorant, antiperspirant, pudră de talc sau creme pe sâni și axile în ziua examinării, pentru că particulele metalice pot apărea pe imagine ca microcalcificări false;
- aducerea imaginilor și buletinelor anterioare, comparația fiind cel mai bun filtru împotriva rechemărilor inutile;
- anunțarea sarcinii, a alăptării sau a oricărei intervenții chirurgicale mamare, inclusiv a implanturilor.
Recomandarea privind deodorantul este strict tehnică: ipoteza că antiperspirantele ar provoca cancer mamar nu are susținere în studiile epidemiologice, la fel ca povestea sutienelor cu sârmă. Orientativ, prețurile din sistemul privat pentru 2026 pornesc de la 150-300 de lei pentru mamografia digitală bilaterală și 250-450 de lei pentru varianta cu tomosinteză, la care se adaugă 120-250 de lei pentru ecografia mamară, 900-1.800 de lei pentru RMN mamar cu contrast și 800-1.800 de lei pentru puncția-biopsie ghidată ecografic, cu examen histopatologic inclus. Investigația poate fi însă gratuită: cu bilet de trimitere de la medicul de familie către un furnizor aflat în contract cu casa de asigurări, în limita fondurilor disponibile, sau prin programele de screening, unde nu se percepe plată pentru grupa de vârstă eligibilă.
Sâni denși și implanturi: când mamografia singură nu ajunge
Densitatea mamară se raportează în patru categorii, de la A la D, iar aproximativ 40-50% dintre femeile aflate la vârsta de screening au sâni denși, categoriile C sau D. Consecințele sunt două: densitatea este ea însăși un factor de risc și, în același timp, scade sensibilitatea mamografiei, de la circa 85% în sânii predominant adipoși spre 60% sau mai puțin în cei extrem de denși. Ecografia adaugă în medie 2-4 cancere depistate la 1.000 de femei cu sâni denși, cu prețul unor rezultate fals-pozitive suplimentare, iar studiul olandez DENSE a arătat că RMN-ul oferit femeilor cu sâni extrem de denși a redus la jumătate rata cancerelor de interval, de la 5,0 la 2,5 la 1.000 de examinări.
Pentru femeile cu implanturi, mamografia rămâne posibilă și recomandată, dar se face după un protocol special, cu incidențe suplimentare de deplasare a protezei (tehnica Eklund), de obicei opt imagini în loc de patru. Riscul de rupere prin compresie este foarte mic, însă radiologul trebuie anunțat înainte, ca să aleagă protocolul corect. Semnele locale se tratează separat de screening: dacă apar înroșire, tumefiere sau durere în jurul implantului, evaluarea este urgentă și nu se amână până la următorul control, așa cum explică și materialul despre ce trebuie făcut când pielea din jurul implantului mamar este inflamată sau roșie.
O rechemare nu înseamnă diagnostic: ce spune scorul BI-RADS
În programele europene organizate, rata rechemărilor pentru investigații suplimentare este de 3-5% la rundele ulterioare și poate ajunge la 7% la prima examinare, când nu există imagini de comparație. Cumulat, o femeie care parcurge zece runde are o probabilitate de circa 20% de a fi rechemată cel puțin o dată fără ca diagnosticul să se confirme, iar dintre cele rechemate aproximativ nouă din zece încheie evaluarea cu un rezultat benign. Rezultatul se exprimă printr-un scor standardizat, BI-RADS, care nu este nici notă, nici probabilitate personală de boală:
- BI-RADS 0 – evaluare incompletă, sunt necesare imagini suplimentare sau comparația cu examinările vechi;
- BI-RADS 1 și 2 – normal, respectiv modificări cert benigne, cu revenire la intervalul obișnuit;
- BI-RADS 3 – probabil benign, risc de malignitate sub 2%, cu control imagistic de regulă la 6 luni;
- BI-RADS 4 – aspect suspect, cu subcategorii de la 4A la 4C și risc de la câteva procente până spre 95%, cu indicație de biopsie;
- BI-RADS 5 – aspect înalt sugestiv pentru malignitate; BI-RADS 6 – diagnostic deja confirmat prin biopsie.
Tot cifrele arată limita metodei: screeningul depistează în medie 4-6 cancere la 1.000 de femei examinate, iar 15-30% dintre cancerele diagnosticate apar între două runde. O mamografie normală acum șase luni nu exclude un nodul apărut între timp.
Ecografia, termografia și autoexaminarea: ce pot și ce nu
Ecografia este o metodă complementară, nu o alternativă. Este de primă intenție sub 40 de ani și în evaluarea unui simptom concret, dar folosită singură, ca screening, ratează microcalcificările, adesea primul și uneori singurul semn al unui carcinom ductal in situ, adică al bolii în stadiu foarte incipient. Termografia, promovată uneori drept „mamografie fără radiații”, nu are dovezi de eficacitate în depistarea precoce; agenția americană pentru medicamente și dispozitive medicale a emis în 2019 o avertizare explicită prin care preciza că nu poate înlocui mamografia.
Autoexaminarea lunară, promovată intens în anii ’90, a fost testată în studii randomizate mari, în China și în Rusia, care nu au arătat o reducere a mortalității, în schimb au dublat numărul de biopsii pentru leziuni benigne. Recomandarea actuală s-a mutat spre cunoașterea propriilor sâni: nu un ritual lunar, ci obișnuința de a observa modificările și de a le semnala rapid. Fără să aștepte următorul screening, merg la medic femeile care constată:
- un nodul nou, dur, fixat, indiferent dacă doare sau nu;
- retracția recentă a mamelonului sau a pielii ori aspectul de „coajă de portocală”;
- secreție mamelonară spontană, unilaterală, mai ales sanguinolentă;
- roșeață, edem sau creștere rapidă în volum a unui sân;
- eczemă sau ulcerație persistentă a mamelonului;
- ganglioni axilari palpabili, persistenți peste câteva săptămâni.
Aceste situații intră pe traseul diagnostic, nu pe cel de screening, iar diferența contează: screeningul se adresează femeilor fără simptome, cu scopul de a găsi boala înainte de a se manifesta. Depistat în stadiu localizat, cancerul mamar are o supraviețuire la cinci ani de peste 90%, față de sub o treime în stadiul metastatic. Iar metoda funcționează doar repetat, la intervalul recomandat: o mamografie normală făcută la 45 de ani nu spune nimic despre următorii zece ani.
