Cazările pe termen scurt — apartamente în regim hotelier, case de vacanță și camere vândute prin platformele online — funcționează, din 20 mai 2026, după reguli europene comune. Regulamentul (UE) 2024/1028 privind colectarea și schimbul de date în domeniul serviciilor de închiriere pe termen scurt a devenit aplicabil la acea dată în toate statele membre și schimbă ceva esențial: autoritățile nu mai depind de ce declară proprietarul pentru a ști cine, unde și cât închiriază, ci primesc periodic datele direct de la platforme.
Într-un județ unde oferta e formată mai ales din unități mici — case tradiționale în Breb sau Botiza, apartamente listate în Baia Mare, camere în satele din Mara-Cosău — modificarea nu e cosmetică. Ea se suprapune peste alte schimbări din ultimele 18 luni: TVA majorat la cazare, facturare electronică extinsă la clienții persoane fizice și un nou regim de control la frontierele externe ale Uniunii.
Numărul de înregistrare devine condiția de a rămâne vizibil online
Regulamentul nu obligă fiecare stat să introducă un sistem de înregistrare, dar stabilește cum trebuie să arate acesta acolo unde există sau unde va fi introdus: procedură integral online, cu atribuirea unui număr pe baza declarației proprietarului, nu în urma unei autorizări discreționare. Numărul trebuie afișat în anunț, iar platforma are obligația de a verifica prin sondaj dacă el există în realitate și dacă îi corespunde unității.
Partea cu efect imediat este a doua. Platformele transmit periodic — lunar, în cazul celor mari — date de activitate pentru fiecare unitate: numărul de nopți închiriate, numărul de oaspeți, adresa web a anunțului și numărul de înregistrare. Informațiile ajung într-un „punct unic digital de intrare”, pe care fiecare stat membru trebuie să îl opereze, iar de acolo către autoritățile competente, fiscale și statistice. Când o unitate apare fără număr valid, autoritatea poate cere retragerea anunțului, iar platforma trebuie să dea curs solicitării.
Ce nu face regulamentul contează la fel de mult: nu reglementează accesul pe piață, nu plafonează numărul de nopți și nu interzice închirierea în anumite zone. Astfel de decizii rămân naționale și locale, iar tendința marilor orașe europene este de restrângere — Barcelona a anunțat eliminarea licențelor de închiriere turistică până în 2028, Amsterdam păstrează plafonul de 30 de nopți pe an, iar Franța a redus prin legea din noiembrie 2024 avantajele fiscale ale regimului. România nu a mers pe acest drum, dar capătă instrumentul de măsurare care îi lipsea.
Cum se așază noul număr peste evidențele deja existente
Cadrul intern rămâne construit pe certificatul de clasificare: o structură de cazare funcționează legal doar cu acest document, fie că are trei camere, fie treizeci. Evidența cerută de regulamentul european se sprijină, în România, pe clasificarea existentă, dublată de codul CAEN 5520 și de datele fiscale asociate. Diferența față de anii trecuți este că neconcordanțele devin vizibile automat: un apartament care apare cu 180 de nopți ocupate într-un an, dar care nu figurează nici cu certificat, nici cu venituri declarate, iese în evidență fără să fie nevoie de un control în teren. Sancțiunile sunt lăsate de regulament în seama statelor membre, iar în România se aplică regimul contravențional existent, care merge de la amendă până la suspendarea activității.
Pe partea fiscală, regulile de bază sunt cele din Codul fiscal: pentru camerele închiriate în scop turistic în locuințe proprietate personală, cu o capacitate de până la cinci camere, venitul se stabilește pe baza normei anuale publicate de direcțiile regionale ale finanțelor publice, iar peste cinci camere activitatea trece în sistem real. Impozitul pe venit este de 10%, iar contribuția de sănătate se datorează la praguri calculate în raport cu salariul minim brut — 4.050 de lei la începutul acestui an, deci un prim prag de 24.300 de lei venit net și o contribuție de 2.430 de lei. Regulile privind contribuția s-au schimbat de mai multe ori în ultimii doi ani, așa că varianta în vigoare se verifică înainte de orice calcul.
Datele circulau deja: DAC7, e-Factura și SAF-T
Regulamentul nu apare pe teren gol. Peste el se suprapune o infrastructură de raportare ridicată în ultimii trei ani:
- raportarea DAC7 — platformele transmit anual, până la 31 ianuarie, date despre gazdele active în anul anterior: identificare, cod fiscal sau CNP, număr de închirieri și sume încasate;
- facturarea electronică — obligatorie între firme din iulie 2024 și extinsă la clienții persoane fizice din 1 ianuarie 2025;
- declarația SAF-T (D406), extinsă la contribuabilii mici din ianuarie 2025, alături de decontul precompletat de TVA;
- obligația, mai veche, de a anunța cazarea cetățenilor străini la structura teritorială de imigrări, în 24 de ore.
Efectul cumulat este o imagine statistică mai apropiată de realitate. România raportează în jur de 30 de milioane de înnoptări pe an în structurile clasificate, însă cazarea vândută exclusiv prin platforme, fără clasificare, nu intra în această cifră. Din 2026 devine numărabilă, cu consecințe asupra gradului real de ocupare calculat pe zone și asupra deciziilor privind investițiile în infrastructura turistică locală.
Ce se vede din partea turistului: cota de TVA și sfârșitul clauzelor de paritate
Prima schimbare resimțită direct în preț a venit din fiscalitate: de la 1 august 2025, cazarea și serviciile de restaurant au trecut de la cota redusă de TVA de 9% la 11%, iar cota standard a urcat la 21%. Pe segmentul apartamentelor în regim hotelier din Baia Mare, unde marja e mai mică decât la unitățile cu servicii incluse, diferența s-a translatat aproape integral în tarif: un apartament de două camere se închiriază orientativ cu 180–260 de lei pe noapte, în funcție de sezon și de amenajare.
A doua schimbare vine din dreptul concurenței. De la finalul lui 2024, Booking.com intră sub obligațiile impuse marilor platforme de Regulamentul privind piețele digitale, ceea ce a dus la dispariția clauzelor de paritate a prețurilor. O gazdă poate afișa acum pe site propriu un tarif mai mic decât cel de pe platformă fără să riște retrogradarea în listări, iar diferența dintre rezervarea directă și cea intermediată ajunge frecvent la 8–15%, adică aproximativ comisionul reținut de intermediar.
Regulile de mai sus privesc cazarea vândută separat. Pachetele turistice — zbor și hotel cumpărate împreună — rămân sub Directiva 2015/2302, cu un regim distinct de răspundere a organizatorului și de protecție în caz de insolvență; este cazul ofertelor de tipul celor analizate în articolul despre pachetele de vacanță cu zbor direct din România spre Tunisia. Aici schimbarea este încă în lucru: propunerea de revizuire a directivei prevede plafonarea avansului la 25% din prețul pachetului, cu excepția perioadei apropiate de plecare, rambursarea în cel mult 14 zile și caracterul opțional al voucherelor oferite în locul banilor.
Tehnologia care s-a mutat din hoteluri în unitățile de zece camere
Obligațiile de raportare au accelerat un proces început din motive comerciale: informatizarea unităților mici. O gazdă care sincronizează calendarele pe două-trei platforme, emite facturi electronice și trebuie să poată dovedi numărul de nopți raportat nu mai lucrează cu un caiet. Costurile orientative pentru 2026:
- yale inteligente cu cod temporar, pentru check-in fără recepție: 600–1.800 de lei pe ușă, plus montaj;
- channel manager pentru sincronizarea calendarelor și a tarifelor: 25–60 de euro pe lună la o unitate mică;
- instrumente de preț dinamic, care ajustează tariful după cerere și după evenimentele locale: de la circa 20 de euro pe lună;
- senzori de zgomot pentru apartamentele din blocuri: 150–250 de euro bucata, plus abonament;
- motor de rezervare directă pe site propriu: 500–1.500 de lei configurare, apoi comision de 2–3% sau abonament fix;
- program de gestiune conectat la facturarea electronică: de la aproximativ 30 de euro pe lună.
Pasul următor este identificarea digitală. Statele membre trebuie să pună la dispoziția cetățenilor portofelul european de identitate digitală până la finalul lui 2026, iar unul dintre scenariile vizate explicit este check-inul la cazare: verificarea documentului fără fotocopii și fără stocare suplimentară de date. Pentru unitățile mici ar însemna renunțarea treptată la formularele completate manual la sosire.
La frontieră: control biometric complet din aprilie 2026, ETIAS în pregătire
Sistemul de Intrare/Ieșire (EES) a început să funcționeze etapizat în octombrie 2025 și a devenit pe deplin operațional la 10 aprilie 2026 la frontierele externe ale spațiului Schengen, inclusiv la punctele de trecere din nordul țării. Cetățenii din afara Uniunii care intră pentru șederi scurte sunt înregistrați cu amprente și fotografie facială la prima trecere, iar ștampilarea pașaportului dispare: timp suplimentar la prima traversare, controale mai rapide ulterior.
Urmează ETIAS, autorizația de călătorie pentru cetățenii statelor terțe scutite de viză, anunțată pentru ultimul trimestru al acestui an, cu o perioadă de tranziție în care lipsa autorizației nu duce automat la refuzul intrării. Tariful stabilit este de 20 de euro, cu scutiri pentru minori și pentru persoanele de peste 70 de ani. Pentru gazde efectul e indirect: o parte dintre vizitatorii din afara Uniunii își vor planifica sejurul mai devreme, ceea ce mută fereastra de rezervare.
Termenele care contează în lunile următoare
Calendarul apropiat este destul de precis. Raportările platformelor către punctul unic digital de intrare curg din mai 2026 și acoperă activitatea lunară, deci prima imagine completă a sezonului estival ajunge la autorități la finalul toamnei. Raportarea DAC7 pentru anul în curs are termen 31 ianuarie 2027. Revizuirea directivei privind pachetele de călătorie urmează să fie finalizată și transpusă, cu aplicare probabilă după 2027, iar reforma compensațiilor pentru zborurile întârziate, aflată în negociere între instituțiile europene, ar putea modifica pragurile de la care pasagerii au dreptul la despăgubire.
Pentru proprietarii care închiriază ocazional, semnalul este că perioada în care activitatea putea rămâne invizibilă s-a încheiat printr-o schimbare de arhitectură, nu printr-o campanie de control. Pentru turiști, schimbarea se vede în anunț: numărul de înregistrare afișat, prețul total cu taxe incluse și o diferență tot mai vizibilă între tariful de pe platformă și cel oferit direct de gazdă.
