Vara, pe drumurile care urcă spre pasurile Maramureșului, nu e neobișnuit să vezi oameni cu găleți și coșuri pline de fructe mici și închise la culoare. Sunt afinele și zmeura de munte, culese din poienile și de la marginea pădurilor, așa cum se face de generații. Pentru multe familii, culesul fructelor de pădure a fost mereu o mică sărbătoare a verii, dar și o sursă de dulcețuri, siropuri și bucurii pentru iarnă.
Culesul fructelor de pădure pare simplu, dar presupune câteva cunoștințe și o doză de responsabilitate. Natura care ni le dăruiește are nevoie de protecție, iar pădurea vine și cu riscurile ei. În acest ghid găsești când și unde le poți găsi, cum le culegi fără să afectezi plantele și mediul, ce reguli de siguranță merită respectate și cum le păstrezi, astfel încât gustul verii să ajungă pe masă și în lunile reci.
Fructele de pădure în viața satului
În gospodăriile maramureșene de altădată, fructele de pădure nu erau un moft, ci o resursă importantă. Femeile și copiii mergeau la cules în zilele de vară, iar ce aduceau acasă devenea dulceață pentru oaspeți, sirop pentru zilele de răceală, fructe uscate pentru ceaiuri și uneori o mică sursă de venit. Culesul era și un prilej de întâlnire, de povești și de cântece pe dealuri.
Această legătură cu pădurea s-a păstrat în multe sate. Bunicii știu și astăzi locurile unde afinele sunt cele mai dulci sau unde zmeura se coace prima. Sunt cunoștințe transmise din generație în generație, odată cu regulile nescrise ale culesului: iei cât îți trebuie, lași și pentru alții, nu strici planta.
Pentru vizitatori, o după-amiază de cules alături de o gazdă din sat poate fi una dintre cele mai frumoase experiențe ale unei vacanțe de vară. Este un mod simplu de a înțelege ritmul vieții de la țară și legătura oamenilor cu locul în care trăiesc. Copiii, mai ales, se bucură enorm de această vânătoare de comori dulci.
Când și unde găsești afine și zmeură
Zmeura se coace, de obicei, la mijlocul verii. Crește în tufe pe marginile pădurilor, în luminișuri, pe locurile defrișate și de-a lungul drumurilor forestiere. Fructele coapte sunt roșii, catifelate și se desprind ușor de pe codiță. Dacă trebuie să tragi de ele, înseamnă că mai au nevoie de câteva zile de soare.
Afinele se coc ceva mai târziu, în a doua parte a verii, mai ales la altitudini mai mari, unde vara vine mai târziu. Cresc în tufe mici, joase, în pădurile de molid, în poienile montane și în zonele de pășune alpină. Fructele sunt mici, albastre-închis, cu o pojghiță fină, și colorează imediat degetele celui care le culege.
Perioada exactă variază de la an la an, în funcție de vreme și de altitudine. Localnicii sunt cea mai bună sursă de informații: ei știu când e momentul potrivit și unde merită să mergi. Ca vizitator, întreabă-ți gazda și respectă, dacă e cazul, locurile considerate ale comunității.
Pe lângă afine și zmeură, pădurile și poienile oferă și alte fructe: fragii mărunți și parfumați de la începutul verii, murele de la marginea pădurilor, coacăzele sau merișoarele de la altitudine. Fiecare are sezonul și locurile lui. Regula de aur rămâne aceeași: culege doar ce recunoști fără nicio îndoială.
Reguli pentru un cules responsabil
Un cules responsabil protejează plantele, animalele care depind de ele și pe cei care vor veni după tine. Câteva reguli simple fac diferența:
- Culege doar fructele coapte și lasă-le pe cele verzi să se coacă.
- Nu smulge tufele și nu rupe ramurile. Evită uneltele care strică frunzele și lăstarii, pentru că afectează rodul din anii următori.
- Ia doar cât îți trebuie. Fructele sunt hrană și pentru păsări și pentru alte animale ale pădurii.
- Respectă regulile ariilor protejate. În parcurile naționale și în rezervații, culesul poate fi interzis sau limitat; informează-te înainte.
- Nu intra pe proprietăți private sau pe pășuni îngrădite fără acordul proprietarilor.
- Nu lăsa gunoaie în urmă, nici măcar ambalaje mici.
- Folosește recipiente rigide și aerisite, cum ar fi coșurile sau cutiile, pentru ca fructele să nu se strivească.
Aceste reguli nu sunt doar o chestiune de bun-simț, ci o formă de respect față de comunitățile locale, pentru care pădurea este și o sursă de hrană și venit.
Siguranța în pădure
Pădurile de munte sunt frumoase, dar cer prudență. Câteva lucruri trebuie să le ai mereu în minte:
- Urșii iubesc și ei fructele de pădure. Mergi în grup, vorbește din când în când, evită zonele cu vegetație foarte deasă și retrage-te calm dacă observi urme proaspete sau un animal.
- Culege doar fructe pe care le cunoști cu siguranță. Unele fructe sălbatice, inclusiv unele negre sau roșii, sunt toxice și pot fi confundate de un ochi neexperimentat.
- Atenție la căpușe. Poartă haine lungi, de culoare deschisă, și verifică-te cu atenție după întoarcere.
- Nu te rătăci. Nu te îndepărta prea mult de potecă și ai la tine telefonul încărcat.
- Ia apă și protecție solară. Culesul în poienile însorite poate fi obositor.
Dacă, după ce ai consumat fructe culese, apar simptome neobișnuite, cum ar fi grețuri, amețeală sau stare de rău, solicită imediat ajutor medical. În caz de urgență, sună la 112.
De la cules la cămară: sortare și spălare
Fructele de pădure sunt delicate și se strică repede. Ideal este să le prelucrezi chiar în ziua culesului. Pe drumul spre casă, ține recipientele la umbră, nu în portbagajul încins de soare, și nu le îndesa unele peste altele, ca fructele de la fund să nu se transforme în suc. Întinde-le pe o tavă sau pe un prosop curat și sortează-le: îndepărtează frunzele, codițele, fructele strivite, necoapte sau mucegăite și eventualele insecte.
Spală-le cu grijă, cu puțină apă rece, într-o sită, fără să le ții mult la înmuiat. Zmeura este deosebit de fragilă, așa că mulți preferă să nu o spele decât foarte ușor sau chiar deloc, dacă a fost culeasă dintr-un loc curat. Lasă apoi fructele să se zvânte pe un prosop înainte de a le prelucra sau congela.
Metode de păstrare
Congelarea
Este cea mai simplă metodă și păstrează cel mai bine gustul. Întinde fructele bine zvântate pe o tavă, într-un singur strat, și pune-le la congelator până se întăresc. Apoi transferă-le în pungi sau cutii. Astfel nu se lipesc între ele și poți folosi exact cât îți trebuie.
Uscarea
Afinele se pot usca la soare, pe site acoperite cu tifon, sau în cuptor, la temperatură foarte mică, cu ușa ușor întredeschisă. Fructele uscate se păstrează în borcane închise, la loc uscat, și pot fi folosite în ceaiuri sau în prăjituri pe tot parcursul iernii.
Dulceața și gemul
Dulceața de afine sau de zmeură este un clasic al cămării maramureșene. Fructele se fierb cu zahăr, la foc mic, până când siropul se leagă, apoi se pun fierbinți în borcane curate, care se închid imediat. Gemul se face asemănător, dar fructele se zdrobesc și se fierb până la o consistență mai groasă.
Siropul și compotul
Siropul de zmeură sau de afine, diluat cu apă rece vara sau caldă iarna, este o băutură pe care mulți o asociază cu copilăria. Compoturile păstrează fructele întregi și sunt perfecte pentru deserturile de iarnă.
Nu uita nici de bucătăria de zi cu zi. Afinele și zmeura proaspete sau congelate se potrivesc minunat în plăcinte, în clătite, în prăjituri simple de casă sau alături de brânza dulce de vaci și de smântână. O mână de fructe adăugată în terciul de dimineață sau în iaurt schimbă complet gustul unui mic dejun obișnuit.
Indiferent de metoda aleasă, igiena este esențială: borcane bine spălate și sterilizate, capace noi sau în stare perfectă și depozitare la loc răcoros și întunecat. Orice borcan care prezintă mucegai, miros neplăcut sau capac bombat trebuie aruncat.
Cumpără de la culegătorii locali
Dacă nu ai timp sau posibilitatea să culegi singur, poți cumpăra fructe de pădure de la oamenii din sate, care le vând la marginea drumului, în piețe sau direct din gospodărie. Pentru multe familii, acest venit de sezon este important, iar munca din spatele unui coș plin înseamnă ore întregi petrecute aplecat, în soare. Cumpărând de la ei, susții economia locală și primești fructe proaspete, culese de cei care cunosc cel mai bine pădurea. Despre importanța acestor gesturi poți citi în articolul despre ce înseamnă să sprijini economia locală printr-un turism responsabil.
Fructele de pădure sunt doar unul dintre motivele pentru care Maramureșul are gusturi diferite în fiecare anotimp. Vara înseamnă afine și zmeură, toamna aduce prunele și ciupercile, iarna e vremea dulcețurilor scoase din cămară. Dacă vrei să descoperi zona în toate aceste ipostaze, articolul despre motivele pentru care merită să revii într-o zonă rurală în sezoane diferite îți oferă câteva idei.
Un borcan de dulceață de afine deschis într-o seară geroasă de ianuarie aduce în casă mirosul pădurii de vară. Culese cu grijă, cu respect pentru natură și pentru oamenii locului, fructele de pădure devin mai mult decât o rețetă: devin o legătură cu muntele și cu un mod de viață care merită păstrat.
Foto: ROMAN ODINTSOV / Pexels
