Între momentul în care cineva bănuiește că are apnee în somn și noaptea în care doarme prima dată cu un aparat reglat corect trec, în România, între trei luni și un an. Cea mai mare parte din acest interval nu se pierde în sistemul medical, ci înainte de el: în amânare, în încercări de a rezolva sforăitul cu benzi nazale și în ideea că oboseala de dimineață ține de vârstă sau de program. Parcurs ordonat, traseul are șapte etape și poate fi încheiat în șase-opt săptămâni.
Apneea obstructivă înseamnă colapsuri repetate ale căilor aeriene superioare în somn, cu scăderi ale saturației de oxigen și microtreziri de care pacientul nu își amintește. Studiile europene indică forme relevante clinic la 10-15% dintre adulți.
Pasul 1: verifică dacă semnele justifică o investigație
Sforăitul singur nu este un motiv de test. Sforăitul întrerupt de pauze, observate de cineva care doarme în aceeași cameră, este. Diferența dintre cele două este primul filtru și se face fără niciun cost. Semnele care, luate împreună, ridică suspiciunea sunt:
- pauze respiratorii observate de partener sau treziri cu senzație de sufocare;
- somnolență diurnă în situații pasive – la volan în trafic lent, la ședințe, în fața televizorului;
- două sau mai multe urinări nocturne, fără o cauză urologică;
- cefalee la trezire, care cedează în una-două ore;
- hipertensiune necontrolată sub trei clase de medicamente, fibrilație atrială recurentă sau diabet de tip 2 dezechilibrat;
- circumferința gâtului peste 43 cm la bărbați și peste 41 cm la femei.
Absența sforăitului nu exclude diagnosticul. La femei, mai ales după menopauză, tabloul poate fi dominat de insomnie și oboseală, iar apneea este căutată mult mai târziu.
Pasul 2: două săptămâni de jurnal și două chestionare
Înainte de orice programare, notează timp de 14 nopți ora de culcare, ora de trezire, numărul de treziri, consumul de alcool după ora 18:00, medicamentele sedative luate și tensiunea măsurată dimineața. Jurnalul rezolvă o confuzie frecventă: o parte dintre pacienții care se plâng de somnolență dorm, de fapt, cinci ore pe noapte. Aceea este privare de somn, nu apnee, și nu se tratează cu aparat.
Apoi completează două chestionare disponibile public. Scala Epworth măsoară somnolența pe opt situații, cu scor total între 0 și 24; peste 10 puncte se consideră somnolență excesivă. Chestionarul STOP-BANG are opt întrebări cu răspuns da/nu: sforăit zgomotos, oboseală diurnă, apnei observate, hipertensiune, indice de masă corporală peste 35, vârstă peste 50 de ani, circumferința gâtului crescută și sexul masculin. Un scor de 3 sau mai mare identifică peste 90% dintre formele moderate și severe, dar dă și multe rezultate fals pozitive – indică nevoia unui test, nu diagnosticul. Un scor de 5-8 înseamnă risc înalt.
Pasul 3: traseul prin sistem, cu decontare sau privat
Cu jurnalul și scorurile pe hârtie, mergi la medicul de familie și ceri bilet de trimitere către pneumologie. Trimiterea pentru ambulatoriul de specialitate are valabilitate de 30 de zile calendaristice de la emitere, așa că programarea se face în aceeași săptămână, nu după ce expiră. Consultul în ambulatoriul aflat în contract cu casa de asigurări este decontat integral.
Blocajul apare la testul propriu-zis. Laboratoarele de somn din rețeaua publică sunt puține și concentrate în centrele universitare – București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Târgu Mureș, Brașov, Constanța – iar listele de așteptare merg de la câteva săptămâni la câteva luni. Alternativa privată scurtează termenul la câteva zile. Prețuri orientative pentru 2026, care variază între orașe și furnizori:
- consult de pneumologie sau somnologie: 250-450 lei;
- poligrafie cardiorespiratorie efectuată la domiciliu: 400-900 lei;
- polisomnografie completă, cu înregistrare în laborator: 1.000-2.000 lei;
- aparat CPAP cu presiune fixă: 2.000-3.500 lei; aparat automat (APAP): 3.000-6.500 lei;
- mască: 350-900 lei, cu înlocuire la 6-12 luni; consumabile anuale, cu filtre și tubulatură: 700-1.500 lei;
- dispozitiv de avansare mandibulară realizat de medicul dentist: 3.500-8.000 lei.
Multe centre închiriază aparatul pentru o probă de 7-14 nopți, cu 150-300 lei pe săptămână, sumă dedusă de regulă din prețul de achiziție. Este cea mai utilă cheltuială din traseu, pentru că testează tolerabilitatea înainte de o decizie de câteva mii de lei.
Pasul 4: testul de somn și greșelile care îl fac inutil
Poligrafia cardiorespiratorie înregistrează fluxul nazal, efortul toracic, saturația de oxigen, pulsul și poziția corpului, se face acasă și este suficientă în cazurile cu probabilitate mare de apnee obstructivă necomplicată. Polisomnografia adaugă electroencefalograma și tonusul muscular, deci măsoară somnul real, nu timpul petrecut în pat. Se alege când se suspectează apnee centrală sau narcolepsie ori când poligrafia iese negativă, dar simptomele rămân clare.
Pregătirea are câteva reguli care fac diferența între un rezultat valid și o noapte pierdută: fără alcool și fără somnifere în seara testului, fără somn de după-amiază, fără ojă sau unghii false pe degetul unde se pune pulsoximetrul. Canula nazală se fixează suplimentar cu leucoplast, pentru că desprinderea ei este cauza cea mai frecventă de test nevalidabil. Este nevoie de minimum patru ore de înregistrare corectă; dacă te trezești noaptea, nu opri aparatul.
Pasul 5: cum citești rezultatul și ce tratament decurge din el
Buletinul conține multe cifre, dar deciziile se iau pe câteva dintre ele. Indicele de apnee-hipopnee (IAH) arată numărul de evenimente pe oră: sub 5 este normal, 5-14,9 formă ușoară, 15-29,9 moderată, peste 30 severă. Parametrul T90 – procentul din noapte petrecut sub 90% saturație – indică încărcătura de hipoxie și este semnificativ peste 10%. Proporția evenimentelor apărute în decubit dorsal contează practic: dacă peste 70% dintre ele apar în somnul pe spate, terapia pozițională devine o opțiune reală. Dacă predomină apneile centrale, investigația se mută spre cardiologie.
Regula de decizie folosită curent: aparatul cu presiune pozitivă este prima linie la IAH de 15 sau mai mare, precum și la valori între 5 și 14,9 însoțite de somnolență, hipertensiune sau boală cardiovasculară. Forma ușoară fără simptome se tratează prin scădere ponderală, terapie pozițională și eliminarea alcoolului seara, cu reevaluare la 6-12 luni. Dispozitivul de avansare mandibulară este alternativa pentru formele ușoare și moderate sau pentru cei care nu tolerează aparatul, cu condiția unei dentiții suficiente. O scădere de 10% din greutate reduce IAH cu 20-30%, dar rareori rezolvă singură o formă severă.
Pasul 6: primele 30 de nopți, etapa în care se pierd mulți pacienți
Alegerea măștii este mai importantă decât alegerea aparatului. Proba se face atât în șezut, cât și culcat, în poziția în care dormi de obicei, pentru că țesuturile feței se deplasează. Masca prea strânsă produce scurgeri de aer la fel de des ca una prea largă, iar punctul de presiune de pe piramida nazală se rezolvă cu un pansament siliconic sau cu altă dimensiune, nu cu chingi trase mai tare. Roșeața care persistă peste 48-72 de ore, mai ales însoțită de căldură locală, durere sau leziune deschisă, cere evaluare medicală – principiul este același ca în cazul descris în articolul despre pielea inflamată sau înroșită din jurul unui implant mamar: o inflamație locală care nu cedează în câteva zile nu se tratează cu produse cumpărate la întâmplare.
Setările utile în prima lună sunt rampa de 15-20 de minute, care pornește la presiune scăzută, și umidificatorul, dacă apar uscăciunea gurii sau nasul înfundat. Aerofagia – aerul înghițit, cu balonare dimineața – se corectează prin reducerea presiunii maxime și verificarea poziției capului. Obiectivul măsurabil al lunii este dublu: minimum patru ore de utilizare pe noapte, în cel puțin 70% dintre nopți, și un IAH rezidual afișat de aparat sub 5. Datele se descarcă de pe cardul aparatului sau din aplicația producătorului și sunt cifrele care se discută la control.
Pasul 7: dosarul de decontare și controlul la 90 de zile
Aparatele de ventilație noninvazivă figurează pe lista dispozitivelor medicale decontate de casele de asigurări. Mecanismul uzual este închirierea lunară, pe baza unei recomandări emise de medicul specialist, iar decontarea se face în limita prețului de referință aprobat prin ordin al președintelui CNAS; diferența până la prețul furnizorului rămâne în sarcina pacientului. Dosarul se depune la casa de asigurări din județul de domiciliu și conține, de regulă, cererea tipizată, recomandarea medicală, copia actului de identitate și dovada calității de asigurat. Deciziile se eliberează în ordinea înregistrării cererilor, în limita fondurilor aprobate; lista exactă a documentelor se verifică pe site-ul casei județene, pentru că formularele se actualizează anual.
Controlul de la 90 de zile arată dacă traseul a produs un rezultat. Se recalculează scorul Epworth, se cântărește pacientul, se măsoară tensiunea arterială și se citește raportul de utilizare. Un rezultat bun înseamnă aderență peste patru ore pe noapte, IAH rezidual sub 5, scădere de cel puțin trei-patru puncte la Epworth și dispariția trezirilor cu senzație de sufocare. Dacă aderența este sub prag, cauza este aproape întotdeauna tehnică – mască nepotrivită, rinită netratată, presiune maximă prea mare – și se rezolvă prin ajustare, nu prin abandon. Reevaluarea se repetă anual, iar dacă pacientul slăbește peste 10% din greutate, presiunea trebuie retitrată.
Un detaliu administrativ surprinde mulți pacienți la finalul traseului: potrivit normelor europene privind aptitudinea de a conduce, transpuse și în legislația română, apneea moderată sau severă cu somnolență excesivă condiționează obținerea și menținerea permisului de dovada unui tratament controlat, cu reevaluare periodică mai strictă pentru conducătorii profesioniști. Raportul de aderență descărcat din aparat este documentul care susține acest control.
